beautifulland

................De la rabinul Isaac Luria, la Freud si la Biblie

.......Este meritul lui Freud de a pune in evidenta cele doua instante psihice, cognitive umane definite in spatiul cunoasterii:
1) O instanta cognitiva interioara, subconstienta, de mare profunzime, ce s-a impus in literatura de specialitate sub numele de "SE" (SINE).Noi identificam pe acest SINE cu chiar SPIRITUL omului, comun , acelasi pentru oricare om, in sensul cel mai larg de spirit al umanitatii, spiritul lui ADAM, spiritul "suflat in narile omului"(Genesa 2:7) direct din D-zeu la creatie avand in spatiul cognitiv al cunoasterii constiente, proiectii multiple, in fiecare om in parte, putand fi descris deci cu o forma de plural- ex: "poporul Meu" (Isaia 53: 5,11), la fel cum se intampla cu Numele lui D-zeu-Eloheim). Acest SINE are o valoare inestimabila, dar numai in prezenta lui D-zeu, Imbatat de cuvintele frumoase ale sarpelui: "vei fi ca D-zeu" acest SINE, (spiritul omului), a inceput sa se simta ca un d-zeu, fiind animat de forte centrifuge de respingere fata de adevaratul D-zeu alaturi de care nu se mai simtea confortabil. A aparut o indepartare CU O ANUMITA VITEZA, fapt ce a creat un transfer relativist, o transcendenta relativista a ratiunii interne, subconstiente care este chiar spiritul omului in alt spatiu exterior de cunoastere ( spatiu ce este ortogonal pe spatiul interior, spiritual) producandu-se o contractie relativista a acestui spirit pana la anularea dimensiunilor lui spirituale si disparitia, moartea spiritului, simultan cu aparitia ratiunii exterioare, si expansiunea relativista a dimensiunilor acestei ratiuni externe constiente pe masura ce viteza de indepartare a spiritului de D-zeu creste. Spunem ca spiritul omului s-a acoperit cu o "haina" cognitiva exterioara, cu un prim strat exterior de cunoastere constienta, cu care a delimitat propiul lui spatiu spiritual, facand astfel ca suprafata acestor haine sa reprezinte granita exterioara, marginea exterioara a spatiului spiritual, de unde incepe prapastia sau "goliciunea" spirituala,facand ca omul sa se simta gol spiritual, aparand si frica specifica ce apare la marginea unei prapastii fara fund, a neantului, a golului spiritual (Genesa 3:10); Acoperirea cu o astfel de suprafate exterioara sau haina cognitiva constienta este echivalenta si cu incaltarea de catre spirit a unei incataminte cognitive de cunoastere exterioara, constienta, a "binelui si raului" ,incaltaminte care i-a deschis drumul (deplasarea) spiritului spre un singur sens, spre spatiul cognitiv exterior-material, de indepartare prin spatiul cognitiv interior ascuns, spiritual a spiritului omului de D-zeu,
...... D-zeu se identifica cu conceptul de ADEVAR in opozitie cu conceptul de NON-ADEVAR deci de EROARE generatoare de boli si moarte. Astfel ca, aceasta incaltaminte cognitiva exterioara, constienta poate fi comparata ca o noua "sarcina electrica" exterioara a spiritului, care a schimbat atractia initiala dintre el si D-zeu, intr-o respingere, comportandu-se ca o bariera in drumul spiritului spre interior, spre spatiul spiritual, spre D-zeu. Din acest motiv, pentru a stopa aceasta INDEPARTARE de D-zeu, anuland viteza enorma de indepartare de D-zeu, spiritul omului trebuie sa revina la "sarcina electrica" initiala, deci sa arunce din picoarele lui aceasta incaltaminte cognitiva, de cunoastere exterioara, constienta "a binelui si raului" (Exod 3:5), dupa care poate incepe apropierea de D-zeu (Exod 3:10). Aceasta apropiere a spiritului omului de D-zeu va avea loc prin spatiul spiritual, reprezentat simbolic cu o singura dimensiune (cale), pe o cale (sau "VALE a muntilor mei" din hiperspatiul edenic spiritual-material descris in mod simbolic simplificat ca avand doar doua dimensiuni; una spirituala, subconstienta, interna, dimensiune orientata in mod simbolic de la apus la rasarit si alta materiala, constienta, exterioara, orientata in mod simbolic pe o directie de la sud la nord (aripa uraciunii idolatre Daniel 9:27), ortogonala primeia -Zaharia 14:4,5) ; Exod 3:24;.
......Indepartarea omului de D-zeu, a facut sa se induca o multime de non-adevaruri, de erori in structura sa, a devenit "contagios", pentru tot ce era in jurul lui, motiv pentru care D-zeu i-a dat un impuls suplimentar imens pentru izgonirea completa Exod 3:23 (spre "Apus" -Exod 3:24- fata de gradina Edenului) prin spatiul spiritual, ducand la contractia relativista a dimensiunilor spiritului pana la anularea, deci moartea acestuia (dupa atingerea pragului maxim de viteza relativista cauzata de impulsul mentionat). Acest strat exterior al spiritului a aparut in momentul cand omul s-a expatriat din spatiul spiritual, intrand in spatiul non spiritual (aflat pe directia simbolica de la sud la nord) din jurul imediat al pomului de cunoasterii constiente al binelui si raului" spatiu de care D-zeu a avertizat: "nici sa nu te apropii" (Geneza 3:3);
..... Din acest motiv, ca o solutie provizorie care sa remedieze situatia, D-zeu, a modelat acel strat de cunoastere constienta furat din Eden intr-un mod special astfel incat sa care intreaga informatie constienta pe care omul o va dobandi in timp, avand deci rolul unei "magarite" de povara in spatiul cognitiv, identificandu-se cu memoria inconstienta (definita tot in spatiul cognitiv constient) in care s-au depozitat toate evenimentele trecute ale individului dar si a intregii umanitati de-a lungul intregii ei existente). De pe acest strat "inconstient" de memorie omul poate sa scoata oricand orice informatie in exteriorul constient, Apoi D-zeu a creat acestui strat exterior furat din Eden, un al doilea strat de cunoastere constienta, o "manta" de cunoastere constienta special construita pe un suport carnal (Genesa 3:21) pe rol de animal DE POVARA (manzul unei magarite) care sa deserveasca spiritul , dar si pe rol de paznic al spiritului, asa cum magarul lui Balaam s-a impotrivit intentiilor pervertite ale stapanului sau). Acesta este reprezentat de cea de a doua instanta constienta (eul), cu extensia sa mai interioara in stratul furat din Eden, inconstientul, si cu extensia lui mai exterioara: "SUPRAEUL", Rolul Eu-lui, a acestui de-al doilea strat de cunoastere constienta este de a proteja si a supraveghea SPIRITUL aflat sub influienta negativa a primului strat de cunoastere constienta furat din Eden, pe care s-au acumult multe erori ca efect al indepartarii de D-zeu, Astfel ca primul strat al constientului a fost acoperit si fortat astfel sa intre in INCONSTIENT, adica intr-o zona de memorie "acoperita", pentru a atenua efectele lui..

2).Instanta constienta cunoscuta sub numele de "EUL", care este diferit de la o persoana la alta (componenta mostenita si dobandita care contine orice informatie a vreunui eveniment petrecut in spatiul constient si inconstient din propiile experiente dar si din experientele intregii umanitati; spatiu descris in mod simbolic simplificat ca avand o singura dimensiune de la sud la nord din hiperspatiu edenic) care contine si "SUPRAEUL" (ultimul strat din exteriorul spiritului, cel mai indepartat de spatiul spiritual si cel mai exterior strat cognitiv din spatiul de cunoastere exterioara, constienta aflat jurul imediat al pomului cunoasterii binelui si raului, contine spatiul de cultura si istorie, STRATUL DE CUNOASTERE desprins din EU, prin invatarea constienta a unor sisteme de valori de catre aceasta; Pentru ca spiritul sa se nasca si sa creasca fata de propiul sistem de referinta din spatiul spiritual si a se intalni cu D-zeu, ratiunea externa constienta trebuie sa sufere un fenomen de contractie, in spatiul exterior, constient, intr-un mod similar celui mentionat de Rabbi Isaac Luria de TZIMTZUM". Pe intreaga durata a acestui demers, incepand cu acest strat exterior constient de cunoastere (ce contine si stratul inconstient de cunoastere), omul trebuie sa se indeparteze din jurul pomului interzis prin scufundarea ACESTUI strat de cunoastere constienta IN SPATIUL SPIRITUAL, SUBCONSTIENT SI DECI PRIN iesirea din spatiul constient sau MOARTEA APOCALIPTICA a stratului constient din mintea omului (PROFETITA DE TOTI PROFETII), A ACESTUI INTREG STRAT exterior DE CULTURA, istorie....ACUMULAT in memoria UMANITAII DE-A LUNGUL intregii ei existente. Desigur ca aceasta APOCALIPSA nu are loc in spatiul geometric, ci numai in spatiul mentalului, in spatiul constiintei fiecarui om care accepta si aplica aceasta procedura, prin care, Eul ce contine si Supraeul se da singur la moarte in spatiul lui de existenta constient, prin contractie pana la zero, adica prin scufundarea totala a ACESTUIA in spatiul subconstient, SPIRITUAL, ca intr-o mare de apa. Ca raspuns al actiunii lui, din spatiul intern, subconstient, SPIRITUAL, de la D-zeu are loc un proces invers de expansiune din interior spre exterior a SPIRITULUI, a lui Masiah. Se realizeaza astfel un transfer relativist transcedental al fiintei sale din spatiul cunoasterii constiente, exterioare,(descris in mod simbolic simplificat cu o singura dimensiune de la nord la sud din hiperspatiu edenic) in spatiul cunoasterii ascunse, subconstiente spirituale (descris in mod simbolic simplificat cu o singura dimensiune de la vest la est din hiperspatiu edenic).
Cel mai sugestiva descriere a acestui fenomen o face profetul Ieremia care vede acest proces ca avand loc pe o singura directie : interior-exterior dar pe doua sensuri diferite ce se petrece in constiinta omului comparat cu un CAZAN in care o fiertura - fiinta omeneasca- sufera un proces de "CLOCOT": Fiertura de la suprafata exterioara a cazanului, avand temperatura mai mica (si deci densitatea mai mare) coboara la fundul cazanului, iar cea de la fundul cazanului avand temperatura mai mare (densitatea mai mica) se ridica la suprafata externa, producand efectul de "clocot" de intoarcere, rasturnare de la interior spre exterior si de la exterior spre interior. Aceasta constiinta, acest cazan vine (Ieremia 1:13) de la MIAZA NOAPTE, considerat polul perfectiunii cunoasterii constiente, de acolo pana unde constiinta constienta, exterioara (ratiunea constienta a omului) zburand "pe aripa uraciunii idolatre" (Daniel 9:27) prin spatiul exterior, constient al constiintei umane, (descris in mod simbolic simplificat cu o singura dimensiune din hiperspatiu edenic, figurativ de la sud la nord) s-a intins, a expandat (catre Polul absolut al cunoasterii constiente, exterioare ce se identifica cu componenta constienta alui D-zeu) a "doborat de acolo ADEVARUL la pamant" (Daniel 8:12) de unde a extras o "CUNOASTINTA" (Isaia 53:11) care l-a facut sa inteleaga in mod constient ca numai prin coborarea constientului in subconstient (adica prin prpropia moarte, propia contractie relativista pana la disparitie) se realizeaza singura cale de renastere a SPIRITULUI omului cazut ca urmare a pacatului edenic, dar renascut prin acest procedeu ce-l face sa creasca sa expandeze pe aripa sfinteniei pana la D-zeu, prin spatiul spiritual (ortogonal spatiului exterior-constient, descris in mod simbolic simplificat cu o singura dimensiune de la vest la est din hiperspatiu edenic Zaharia 14:4). Este foarte interesant cat de exact a exprimat profetul Zaharia acest fenomen, descris intr-un mod care, pana acum parea un paradox: " Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi" . Astfel va exista o contractie -un tzimtzum-creind un GOL pe directia cunoasterii constiente (NORD-SUD) si in compensatie se va crea o VALE, o CALE pe care va exista o expansiune spirituala pe directia ortogonala apus - rasarit. "Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire" (Zaharia 14:4).
Uciderea unei suprafete exterioare din propia carne a omului prin actul Circumciziei si scufundarea in baia rituala are tocmai aceasta semnificatie de retragere- tzimtzum-a componentei fizice, constiente, exterioare a omului facand astfel locul unei expansiuni a componentei spirituale a acestuia.

CONTRACTIA RATIUNII EXTERIOARE, constiente DUCE LA EXPANSIUNEA RATIUNII INTERIOARE, subconstiente, care se identifica cu SPIRITUL LUI adam DINAINTE DE PACAT, COMUN, ACELASI PENTRU TOTI OAMENII. In acest fel, fiecare om poate transmite o informatie constienta din constient catre propiul spirit care este spiritul comun, fiind perceputa simultan de spiritul fiecarui om, informatie care se ridica din interiorul, din spiritul fiecarui om spre exterior, spre constientul fiecarui om, intermediind in acest fel comunicarea telepatica dintre oameni. Pe aceasta cale se va comunica si cu SPIRITUL lui D-zeu, ajungandu-se la situatia de neinteles pana acum, a mesajului profetic din Ieremia 31:34: "Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau, zicand "Cunoaste pe Domnul !". Ci toti Ma vor cunoaste de la cel mai mic pana la cel mai mare...."
Din punct de vedere genetic, Eul si Supraeul este chiar haina exterioara a lui Se (SINE, SPIRIT ), suprafata externa a acestui SPIRIT, "haina" de cunoastere cpnstienta care a aparut prin transferul relarivist, transcendenta relativista a spiritului in spatiul cunoasterii exterioare, datorita fortelor centrifuge ce au indepartat spiritul omului de D-zeu, forte centrifuge ce sunt simbolizate cu o incaltaminte zburatoare furate din Eden, ce l-au impulsionat pe om sa se indeparteze, sa se ascunda (Genesa 3:8) departe de PREZENTA lui D-zeu, in spatiul din apropierea pomului interzis, de care D-zeu i-a spus sa nu se apropie (Genesa 3:3).Aceasta haina exterioara a aparut conform Legilor lui D-zeu, care reprezinta MANA creatiei lui D-zeu, deci a fost creata de D-zeu pentru a imbraca pe om inainte de a-l izgoni in spatiul material, constient. Aceasta "haina" construita de D-zeu, are si functia de a compensa fortele "centrifuge", impulsurile negative venite ca "efect de margine" din partea stratului exterior de cunoastere constienta, echivalent cu a "incaltaminte" furata din Eden, care forteaza pasii "SE-ului" (spiritului) spre exterior, spre neant, cat mai departe de PREZENTA lui D-zeu. Atunci apare o frica paralizanta la marginea prapastiei, a golului spiritual, de a cadea de la marile inaltimi spirituale in neant, (Genesa 3:10), in exterior, in gol, facandu-l pe "SE" sa se simta un dumnezeu (Genesa 3:5) care nu se simte confortabil alaturi de adevaratul D-zeu, actionamd cu forte centrifuge de respingere, de "fuga" spre exterior spre neant, de repulsie, de profanare. Pentru a elimina acest efect dezastruos, trebuie aplicat principiul pe care-l vom reaminti mai departe si care intentioneaza iesirea spiritului din spatiul pomului interzis, si reintrarea in spatiul spiritual; Altfel zis orice strat de cunoastere constienta trebuie aruncat sau scufundat in subconstient, trebuie "omorat" din punct de vedere constient, trebuie provocata o contractie totala (TZIMTZUM) a ratiunii constiente, cu o viteza accelerata de contractie, acest lucru fiind echivalent cu aplicarea unei forte care sa deplaseze spiritul omului spre spatiul interior, spiritual, spre centrul gradinii Eden, spre D-zeu. Asa cum aparitia acestui strat de cunoastere constienta a binelui si raului a reprezentat in spatiul cunoasterii o FORTA imensa care a dus la contractia spiritului pana la disparitia acestuia, respingandu-l rapid departe de Fata lui D-zeu, tot asa moartea aceluiasi strat de cunoastere constienta reprezinta o FORTA imensa de sens contrar care renaste spiritul omului urmat de o marire (expansiune) a acestuia, readucandu-l rapid din departari la FATA lui D-zeu, care-l reinoieste.
.Eul, a doua instanta cognitiva a omului numit si SUFLETUL omului, care nu cuprinde si componenta carnala, corporala a omului construita de D-zeu ca "manta" de protectie a spiritului, (construita alaturi de "haina" sa (Eul) inainte de izgonirea din Eden).Eul are si rolul unui animal de povara, a unui magar de povara care sa deserveasca necesitatile spiritului, ale SE-ului, cu care comunica in mod spontan prin intuitie, prin "inpulsuri". Eul nu intelege prea mult si anumite cerinte venite din partea spiritului sunt interpretate ca fiind nocive. Din acest motiv lupta pana la epuizare pentru inabusirea acestor cerinte, impulsuri interioare. De aici se nahsc tot felul de boli psihice.Rezolvarea acestor stari devenite maladive, pot fi rezolvate usor prin eliberarea spiritului de presiunea EU-lui constient care trebuie sa se AUTO-COMPRIME , lasand libera EXPANSIUNEA SPIRITULUI , dar acest lucru numai in prezenta lui D-zeu, lasand astfel spiritul sa se deplaseze catre D-zeu (prin respectarea principiului ce va fi enuntat mai departe), pentru ca acolo D-zeu sa elimine orice stare conflictuala, generand un nou spirit si deci o noua minte (aceasta fiind forma exterioara a spiritului). In timpul acestei deplasari relativiste prin spatiul constiintei umane, intregul strat constient, de la supraeu la inconstient inclusiv la primul strat de cunoastere a binelui si raului furat din Eden , sufera o contractie relativista, o micsorare a grosimii lui, pana la anulare, la "moartea acestuia", fapt echivalent aruncarea "incaltatintei" din picioarele spiritului, si echivalent cu un proces de explorare a intregului constient, de curatire, de catarsis dupa expresia folosita de Froid - prn explorarea de catre SPIRIT a inconstientului dar si a constientului, in drumul lui catre D-zeu..

MASHIAH poate acum veni, deoarece spiritul si ratiunea profetului ELIAHU a revenit printre noi,
aducand in constiinta noastra CUNOSTINTA (Isaia 53:11) lui, enuntata sub forma urmatorului
principiu religios rege, ce va guverna in viitor relatia dintre om si D-zeu.

Pentru a nu profana NUMELE lui D-zeu, spiritul omului poate fi reprimit in PREZENTA lui D-zeu,
numai daca omul nu este insotit sau "ajutat" de catre "componenta de cunoastere a binelui si raului"(sau "incaltamintea", din picioarele spiritului), "dobandita" in EDEN, in urma pacatului originar).

Acest PRINCIPIU a fost enuntat intr-o forma sintetizata chiar de catre D-zeu lui Moise in forma sub care a pus bazele Iudaismului: "Scoate-ti incaltatintea din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant"(Exod 3:5)

Pentru a indeplini acest principiu religios absolut obligatoriu, componenta informationala de "cunoastere
a binelui si raului" din intreaga noastra fiinta (care cuprinde si ratiunea actuala ce domneste in centrul fiintei umane) care se identifica cu sufletul omului, trebuie sa accepte moartea (1 Regi 19:4), ca "jrtfa pentru pacat" (Isaia 53:10), atunci cand spiritul omului se apropie de PREZENTA lui D-zeu, lepadandu-se de aceasta componenta de cunoastere, intocmai ca de o incaltaminte a spiritului (Exod 3:5; Genesa 3:21) facand urmatoarea invocatie catre D-zeu: "DESTUL! ACUM, Doamne, ia-mi sufletul (nu mai exista alta alternativa) caci nu sunt mai bun decat parintii (copii) mei". Lepadarea acestei incaltaminti din picioarele spiritului, care este mintea cu care D-zeu a incaltat spiritul, este similar acoperirii fruntii omului cu o kippa, sau de dezvelire a spiritului ce se realizeaza intr-un mod relativist in functie de viteza relativa a mintii (ce se identifica cu toate gandurile din mintea omului)- fata de D-zeu, deci o dezvelire intima a spiritului ce se realizeaza numai privirilor lui D-zeu. Acest proces se realizeaza prin efect relativist, prin insusi aceasta deplasare relativista a gandurilor din mintea omului indreptat in acele momente NUMAI SI NUMAI spre IDEA de PERFECTIUNE OBSOLUTA, ideea de D-zeu localizata in spatiul constiintei omului, realizandu-se contractia relativista a mintii (ratiunea exterioara), pe masura ce viteza relativa Minte-D-zeu creste, cand ratiunea exterioara (mintea) intra intr-un proces de contractie, avand ca efect o ametire specifica, similara betiei "vitezei" ce induce exaltare, beatitudine, fericire, extaz, sentimente care se amplifica pe masura ce se apropie acel moment de sarbatoare si lumina sublima de la sfarsitul acestei curse relativiste al intalnirii cu D-zeu, cand viteza relativa atinge pragul maxim, critic al transcendentei totale. Pe parcursul acestei curse relativiste ramanand vie in el dragostea pentru tot ceea ce merita iubit, pentru D-zeu, pentru PARINTII SI COPII lui (Mal.4:5,6),]. Fiind un proces relativist, aceasta transcendenta poate avea loc si daca viteza de variatie a coordonatei minte-D-zeu este una de indepartare, de crestere a coordonatei mentionate, daca si D-zeu s-ar indeparta de om cu o viteza care se aduna la viteza relativa om-D-zeu. Dar D-zeu vrea sa se apropie de om-creatia lui, si deci directia vitezei lui este de scadere a coordonatei mentionate. Pentru a beneficia de viteza lui D-zeu, crescand viteza relativa om-D-zeu, omul trebuie sa se apropie de D-zeu (deci sa se indeparteze de "Babilon" ). De fapt, viteza omului in constituirea acestei vitezi relative este mica si nici nu trebuie sa creasca, deoarece, pe masura ce ratiunea exterioara scade de la valoarea maxima pana la minim, simultan Mesiah (spiritul omului) se naste de la valoarea minima si creste pana la valoarea maxima; Pe tot parcursul acestei cresteri Mesiah (domnul) va accelera procesul de eclipsare a tiunii umane, marind astfel viteza relativa: "Iesiti din Babilon...nu iesiti in GRABA fiindca Domnul (Mesiah) ne va iesi inainte (care va continua sa "zdrobeasca" capul -mintea, ratiunea externa -gandurile constiente exterioare ale omului, accelerand procesul relativist, in urma caruia mintea constienta se contracta pana la zero, dar spiritul-ratiunea interna a omului se mareste creste pana la valoarea maxima: Psalm 110:6) si D-zeu ne va taia calea" (Isaia 52:12). Intreg acest proces relativist are drept scop ca, pe masura ce Ratiunea exterioara a omului se micsoreaza pana la zero, Mesiah (Ratiunea ascunsa-Spiritul omului) sa creasca la dimensiunile maxime, sa se poata astfel intalni cu D-zeu,ca sa "bea din parau din timpul mersului" (Psalm 110:7) putand astfel din nou sa "isi inalte capul" , ratiunea externa care a aceptat sa moara pentru a fi renascut la o noua stare de fericire, pace, bucurie.
Si prin betia propiuzisa (cu bauturi alcolice) se realizeaza o "moarte", o extinctie, o eclipsare relativista a ratiunii umane, dar unii oameni sunt cuprinsi de extaz bahic, altii de violenta....depinde spre ce tinta se deplaseaza prin constiinta lui, spre ce gand exterior-constient, sau spre ce idee constienta se deplaseaza RELATIVIST prin constiinta lui, IN SPATELE CAREIA SE POATE ASCUNDE UN gand interior sau un SPIRIT MAI MULT SAU MAI PUTIN BUN, care preia controlul asupra pesoanei respective; Cand ne apropiem de D-zeu prin spatiul constiintei noastre nu avem voie sa folosim bauturi alcolice, deoarece in acest fel procesul relativist nu poate fi finalizat, tot mai ramane ceva din mintea constienta neacoperita, care profaneaza pe D-zeu, nu lasa spiritul sa se apropie suficient de D-zeu. Mintea noastra constienta trebuie sa fie foarte limpede pentru a se putea focaliza pe directia ideii de perfectiune, de D-zeu, idee localizata prin CREDINTA (Genesa 15:6) in spatiul constiintei omului. Daca directia aceasta este gresita, intreg acest proces este pervertit.
Iata ca omul inainteaza spre D-zeu cu doua "aripi":aripa sfinteniei" cu care se deplaseaza spiritul omului, Mesiah, si aripa uraciunii idolatrii (Daniel 9:27) cu care ratiunea externa a omului se apropie de D-ze pana in momentul in care "doboara la pamant ADEVARUL". Potrivit acestui ADEVAR "doborat la pamant" ratiunea externa a omului intelege CUNOSTINTA potrivit careia omul nu poate fi salvat decat daca ratiunea externa se indeparteaza de D-zeu prin procesul de " propria acoperire", propria moarte functionala, deoarece, potrivit acestei CUNOSTINTE, spiritul are o evolutie dictata de evolutia ratiunii externe cu care este in cuadratura de faza ( spiritul ajunge fata de D-zeu la valoarea maxima, deci se apropie de D-zeu pe aripa sfinteniei), numai daca ratiunea externa atinge fata de D-zeu valoare minima-adica se indeparteaza de D-zeu).Ratiunea externa (asimilata cu chiar puterea spiritului) se apropie de D-zeu pe aripa uraciunii idolatre pana ce "cel ce trebuia distrus" va fi distrus, (Daniel...).Cu acest eveniment se va produce Sfarsitul nenorocirilor si inceputul FERICIRII, atunci cand "puterea poporului sfant va fi nimicita complet (Daniel 12...); Cu aceasta intelegem mai bine cine trebuie distrus.
OBS. Pentru a usura intelegerea acestui proces, facem o analogie cu spectrul energetic al atomului sau al nucleului, problema fiind translatata in spatiul energiilor, in care nivelul energetic fundamental de minima energie pe care, inainte de PACATUL EDENIC se gasea spiritul omului insuflat de D-zeu, (avand o structura fina specifica de energii), in urma pacatului a degenerat intr-un spectru de energii din ce in ce mai mari, si implicit intr-un spectru de spirite indepartandu-se din ce in ce mai mult de nivelul fundamental de energie si implicit de nivelurile din spatiul absolut negativ de energie, unde temperatura absoluta este negativa. Procesul invers de apropiere de
D-zeu, are loc printr-un proces invers de pierdere de energie si coborarea spectrului de energii mari si implicit a spectrului de spirite, figurat ca fiind "poporul sfant" care accepta aceasta "putere" a lui sa fie "nimicita" pentru coborarea pe un singur nivel fundamental de energie, si implicit intr-un singur spirit fundamental, ca cel initial, dar avand o structura fina mai bogata.

Folosindu-ne de expresia matematica pe care o vom da mai jos, putem mentiona faptul ca cele doua aripi evoluiaza dupa aceiasi lege dar functie de unghiul de evolutie propiu (deci in timpul propiu), cu mentiunea ca cele doua aripi fac parte din doua spatii ortogonale intre ele, in care unghiurile de evolutie sunte defazate cu 90 grade.Descrise fata de un timp comun , cele doua aripi evolueaza defazat cu 90 grade (una creste, cealalta scade, facand ca acestea sa evolueze in cuadratura de faza).
Acest principiu religios este o consecinta a urmatorului principiu universal valabil, cunoscut ca al treilea principiu al lui Newton, sau principiul actiunii si reactiunii, pus la forma cea mai generala:

Un proces, fenomen, obiect ..etc, asupra caruia actioneaza o forta de actiune de o anumita natura, reactioneaza cu o forta de reactiune de aceiasi natura, egala in marime, pe aceiasi directie, dar de sens contrar fortei de actiune.

In spatiul coordonatelor geometrice unde suntem cel mai familiarizati, percepem acest principiu la fiecare pas, ex, atunci cand suntem intr-un tranvai si dorim sa incercam sa ne deplasam spre fata chiar
in momentul in care asupra tramvaiului se aplica o forta de actiune pentru inaintare (cand tranvaiul
porneste), sau daca dorim sa ne deplasam spre spate chiar atunci cand asupra tramvaiului se aplica o forta de actiune de franare (cand tranvaiul se opreste). Atunci, asupra noastra si asupra oricarui obiect din tranvai se exercita niste forte de reactiune avand aceiasi directie dar de sens contrar fortei de
actiune , aruncandu-ne pe aceiasi directie dar in sensul opus dorintei noastre de deplasare.

De asemenea, conform reciprocei aceluiasi principiu functioneaza un motor cu reactie; Astfel, pentru a functiona, un motor cu reactie (racheta, avion cu reactie...), acesta trebuie sa renunte la o parte din incarcatura pe care o transporta (pe care o numim jertfa sau combustibil) pe care trebuie sa o arunce cu o forta cat mai mare indreptata pe aceiasi directie dar in sens contrar sensului pe care vrea sa se deplaseze.

Acest principiu trebuie acum aplicat in spatiul cunoasterii sau in spatiul constiintei noastre, unde noi ne identificam la un anumit moment cu structura nostra informationala din acel moment de timp.Aceasta structura are o componenta exterioara constienta care reprezinta numai "varful aisbergului" vizibil deasupra "apei". Structura exterioara, constienta, contine GANDIREA noastra CONSTIENTA, ratiunea constienta, sufletul constient si este foarte lenta, ineficienta, consuma multa energie si este captivata de egocentrism, de egoism, mandrie de sine, aroganta...Dar cea mai mare parte a acestui aisberg, deci a structurii noastre informationale, a gandirii, a ratiunii, a sufletului nostru are o componenta ascunsa, subconstienta, spirituala, aflata in interior, "sub apa", adica in spatiul cunoasterii subconstiente, ascunse, spirituale din constiinta noastra. Acest suflet ascuns, subconstient, este chiar SPIRITUL nostru (gandul nostru ascuns din interior) cu care ne identificam in acel moment. Acest gand interior in actiune, reprezinta gandirea interioara, spirituala, ascunsa a omului. Desi spiritul omului, gandirea lui ascunsa a murit in Eden, totusi, acesta a revenit din nou la viata, sub actiunea unui camp de forte care l-a apropiat pe om din nou de D-zeu, urmand ca sa-l aduca din nou in Eden, reconstituind situatia initiala dinainte de pacat; Constiinta fiecarui om are o componenta interioara, ascunsa, spirituala care este comuna intregii umanitati, si este creata de D-zeu ca un SPATIU SUBCONSTIENT, SPIRITUAL in care chiar D-zeu isi are locul sau, dar are si o componenta exterioara, constienta, diferita de la un individ la altul in functie de credinta acestuia. Credinta omului in D-zeu a fost reactivata ca o perceptie spirituala de a "VEDEA" mai bine sau mai rau, in mod subconstient in spatiul subconstient al constiintei omului pe D-zeu, ca o idee de perfectiune absoluta, fara eroare, localizat intr-un loc special (pe care-l numim SFANTA SFINTELOR) din aceasta constiinta umana. Acest eveniment face ca pe cerul subconstientului uman sa apara soarele stralucitor care propaga lumina sa spirituala prin toate ungherele ascunse ale constiintei, care aduce bucurie, pace spirituala, viata, fericire; Faptul ca in constiinta lui ascunsa, omul a putut sa "vada" in mod spiritual, sa identifice (sa creada) pe D-zeu, ca un GAND curat absolut, ca o idee de perfectiune absoluta unde nu exista eroare, este interpretat de D-zeu ca o "neprihanire" a acestei constiinte a omului, o neprihanire a omului (Facerea 15:6), accentuata si de faptul ca aceasta PREZENTA difuzeaza perfectiune in tot spatiul constiintei umane (Exod 3:5); Luat ca om unitar, exterior, omul nu se poate schimba de unul singur, El insusi constituie o referinta fixa, ce nu poate fi modificata, fata de care judeca toate evenimentele din jurul lui.El se obisnuieste cu propiul sau miros (chiar daca este demential), cu propiile lui pacate, acesta stare fiind considerata de catre el ca fiind o stare de referinta, de normalitate, fata de care raporteaza oricare alta stare din exteriorul lui;...Singurul mod de a se putea schimba, omul trebuie sa patrunda in interiorul sau ascuns, din constiinta sa ascunsa, si sa se deplaseze relativist, cu viteza relativista accelerata , "in graba" asa cum a fost fuga din Egipt (Babilon), atingand viteza relativista maxima de transcendenta totala, "viteza gandului" ( similara vitezei luminii din spatiul geometric, fapt posibil numai tinand seama de principiul sus enuntat) spre locul din constiinta lui unde l-a identificat pe D-zeu, spre SFANTA SFINTELOR. Acolo puterea radiatiilor PREZENTEI lui D-zeu este maxima putand transforma in bine, renascand spiritul omului, si implicit reinnoirea mintii lui (minte care este forma, suprafata exterioara a spiritului, sau bariera din spatiul spiritual si spatiul material al spiritului, permitand totusi o deplasare a spiritului anihilat (deci numai ideea se spirit) numai prin spatiul material, comportandu-se intocmai ca o incaltaminte a spiritului ce se pot deplasa numai prin spatiul material); Dar pentru aceasta, principiul enuntat afirma ca bariera spiritului trebuie inlaturata, mintea constienta, suprafata exterioara a spiritului trebuie "sa moara", sa sufere o contractie pana la zero (Tzimtzum) din spatiul cunoasterii constiente, trebuie sa se dea singura la moarte functionala pe intregul parcurs al acestei curse relativiste a spiritului omului spre D-zeu, Pentru ca, simultan, spiritul (cu care este in cuadratura de faza) sa sufere o expansiune, sa creasca de la zero pana la valoarea lui maxim posibila). Acest proces este similar cu "acopere fruntii, a mintii cu o kippa", pentru ca spiritul sa fuga, sa se indepaereze astfel de spatiul constient ( figurat de Babilion sau Egipt), spre spatiul subconstient spiritual, unde este prezenta ascunsa a lui D-zeu. Acest lucru se realizeaza si chiar este echivalent cu aruncarea in spatiul subconstient, spiritual a ratiunii externe, constiente care este forma exterioara a spiritului, provocand astfel un impuls ce permite deplasarea libera a spiritului contaminat din imediata apropiere a pomului interzis (Babilon, sau Egipt) spre centrul gradinii Eden sau Ierusalim, unde este Prezenta lui D-zeu, (printr-o cursa relativista (Zaharia 14:5). Avem promisiunea ca si "Domnul ne va iesi inainte si D-zeu ne va taia calea" (Isaia 52:12) pentru a se ajunge la viteza relativa critica de deplasare, ce realizeaza transcendenta completa in spatiul spiritual, sau scufundarea completa a componentei constiente in spatiul subconstient-spiritual, similar scufundarii , trecerii prin Marea Rosie perceputa in mod diferit: din exterior ca o moarte (de catre urmaritori, din spatiul constient) dar ca o salvare din interiorul celor urmariti, din spatiul spiritual).
Deci spiritul readus la viata, care acum poate sa vada pe D-zeu prin "CREDINTA", este inca plin de erorile pacatului efectuat in Eden. Din cauza
acestor erori, prestatia gandirii interioare este plina de greseli, desi actioneaza foarte rapid, cu viteze mult mai mari decat gandirea constienta , neconsumand energie fizica, comunica cu gandirea constienta in mod spontan prin intuitie.Singura posibilitate de a remedia erorile spiritului nostru este ca acest gand ascuns al nostru, ratiunea ascunsa a noastra ce cuprinde toate gandurile noastre ascunse,ce se identifica cu SPIRITUL NOSTRU reinviat, trebuie sa se deplaseze prin spatiul propiei constiinte spre SFANTA SFINTELOR, acolo unde TOTUL devine SFANT, fara eroare, renascut (Exod 3:5), spre D-zeu care radiaza in jur sfintenie si deci perfectiune; (Chiar "pamantul" pe care calca Moise era SFANT pentru ca acolo era PREZENTA lui D-zeu;); Indicatia lui D-zeu este clara: 1) Stop Moise in spatiul material
(Exod 3:5); 2) Arunca incaltamintea spiritului care-ti permite sa te deplasezi prin acest spatiu material, dar care-ti interzice ca o bariera a spiritului sa mergi prin spatiul spiritual (Exod 3:5); 3) Acum vino (Exod 3:10); Spiritul nostru, acest gand interior al nostru poate alerga, zbura spre aceasta DESTINATIE din spatiul propiei noastre cunoasteri ascunse, din spatiul propiei noastre constiinte ascunse, fiind asemanator cu niste picioare alergatoare care sunt incaltate la exterior cu niste sandale (gandul exterior, constient ce imbraca sau incalta spiritul).Spiritul omului ne apare in profetie si sub numele de SHILO, care, pe drumul de intalnire cu D-zeu isi inmoaie haina in vin ametitor, aruncand astfel in spate capacitatile de functionare ale acestei haine exterioare ce reprezinta gandirea constienta a omului furata din Eden.. Pentru ca spiritul nostru sa poata functiona ca un motor cu reactie ce se deplaseaza inainta cu o forta foarte mare de deplasare,(deci cu viteze si acceleratii foarte mari), el trebuie sa arunce inapoi cu o forta cat mai mare o parte din propia sa componenta, "sandalele" sale cu care el este incaltat (Exod 3:5) ca jertfa ("combustibil") care sa asigure deplasarea.Numai si numai in PREZENTA lui D-zeu spiritul are voie sa arunce aceste sandale. In rest ele sunt strict necesare, functionand ca un caine de paza al spiritului.
Daca spiritul nu arunca aceste "sandale" din picioare, ele devin o frana de netrecut, aparand ca niste forte de franare percepute ca o mandrie exacerbata care profaneaza pe D-zeu, dar daca le arunca devin o forta ce propulseaza spiritul inainte spre D-zeu; Partea ascunsa a gandului nostru, (atat de ascunsa incat nici chiar ratiunea noastra constienta nu o intelege) apartine lui D-zeu,
caruia ii apartine orice lucru ascuns (Deut 29:29: "Toate lucrurile ascunse apartin lui D-zeu, dar lucrurile vizibile sunt ale oamenilor"), Conform principiului enuntat,
D-zeu nu poate accepta in PREZENTA SA spiritul omului (gandul lui ascuns, ratiunea sa ascunsa) decat daca acesta nu este insotit de componenta lui de "cunoastere a binelui si raului" constienta, furata din
Eden.
In acest spatiu de cunoastere se poate defini dupa modelul spatiului geometric, o
coordonata de cunoastere unidimensionala, o viteza si acceleratia de cunoastere a unui gand, masa, impulsul, forta si energia de cunoastere a unui gand......etc. Astfel, directia de cunoastere sau de deplasare a gandului nostru, este una singura avand doua sensuri: Sensul de deplasare a gandului nostru de la exterior spre interior, (de la exteriorul Gradinei Eden spre interiorul gradinei Eden; adica de "pe
pamant" spre "cer"(din Babilon spre Ierusalim), respectiv sensul contrar sensului anterior.

.

Vorbind in spatiul cunoasterii, ratiunea externa a omului (mintea noastra) are atat capacitatea de a
sfinti ( sub influenta unor forte ale gandurilor bune avand acelasi sens cu sensul de deplasare spre Eden: sa te gandesti la ziua de Shabat ca s-o sfintesti Deut.) cat si o capacitate de a profana, atunci cand este sub influenta unor forte ale gandurilor rele, avand sensul contrar deplasarii spre Eden. Forta ratiunii este gandul; Ratiunea externa definita in spatiul real de unitate pozitiva (al temperaturilor si energiilor absolut pozitive) Ratiunea reala interna este definita tot in spatiul real dar de unitate negativa (spatiul temperaturilor si energiilor absolut negative).Desigur ca Ratiunea, gandul, ca oricare alt element, poate fi asemanat cu un vehicol care are patru laturi sau patru roti, doua in spatiul real si doua in spatiul spiritual (similar celui vazut de profetul Ezechiel in viziunea sa, Daca exista interesul in aceasta problema fundatia noastra va prezenta un studiu fundamentat prin instrumente matematice asupra acestei probleme;)
Distanta om-D-zeu cunoaste doua faze importante (Universul Om=se indentifica cu suma simultana a doua universuri: Universul Ratiunii ascunsa a omului (sau Spiritul omului ) si Universul Ratiunii lui constienta, nascut ca o consecinta a pacatului din Eden, descris ca "un corn mic care s-a marit foarte mult spre miaza zi, spre rasarit si spre tara cea minunata"(Daniel 8:9,10,11)...dar in final el "a aruncat adevarul la pamant" din care extrage o CUNOSTINTA (Isaia 53:11) ce va aduce impacarea dintre cele doua universuri. Aceasta cunostinta va pune in evidenta ca numai prin moartea de sine, prin auto-contractia Universului ratiunii umane, Universul Spiritual al omului se poate extinde si ajunge pana la D-zeu, putand fi renascut. Dar in drumul lui spre D-zeu, Universul ratiunii exterioare a omului "zboara pe aripa uraciunii idolatre"(Daniel 9:27); Cele doua Universuri de ratiune sunt diferite si definite in cate doua spatii diferite si ortogonale intre ele, in care evoluiaza in mod diferitfata de originea comuna a propiului sistem de referinta, find permanent in cuadratura de faza unul fata de celalalt, adica atunci cand unul este maxim celalalt este minim, suma lor vectoriala fiind invarianta in valoarea absoluta. In cele doua universuri se mai poate defini poate o referinta tinta , comuna reprezentata de PREZENTA lui D-zeu, fata de care, fiecare din cele doua Unuversuri umane se deplaseaza pe doua aripi diferite: pe aripa sfinteniei si respectiv pe "aripa uraciunii idolatre" ; D-zeu este o referinta care contine atat o referinta a spiritului lui D-zeu, cat si o referinta a cunoasterii constiente a lui D-zeu; Teoria evolutiei universurilor pune in evidenta urmatoarea evolutie a acestor universuri, fata de propiul sistem de referinta sub actiunea unui IMPULS INITIAL.
Prima faza de alungare, contractia (TZIMTZUM), in spatiul spiritual a spiritului omului (a Ratiunii lui ascunse, subconstiente) sub actiunea impulsului initial generat de aparitia Ratiunii constiente din spatiul constient (material) si simultan de expansiune in spatiul cunoasterii constiente, de apropiere a Ratiunii constiente a omului de RATIUNEA constienta a lui D-zeu, (de unde va extrage CUNOSTINTA impacariidintre cele doua universuri, cu reconstituirea situatiei initiale Isaia 53:11).
Contractia (micsorarea pana la marimea zero) a spiritului omului, alungarea din spatiul edenic, se datoreazai expansiunii (marirea pana la valoarea lui maxima posibila) a ratiunii constiente , expansiune datorata pacatului din Eden; Efectul acestei aparitii se pune in evidenta prin aplicarea in spatiul spiritual a unui impuls initial enorm, deci o forta enorma intr-un timp foarte scurt, din care a rezultat viteza maxima cu care SPIRITUL omului a suferit in spatiul spiritual o contractie relativista extrema fata de D-zeu s-a indepartat de D-zeu (contractia spiritului pana la extinctia, moartea, disparitia lui), dar acest impuls initial (forta imensa aplicata intr-un interval de timp foarte mic, a indus niste forte de sens contrar de franare ce se opun acestei indepartari din Eden,ca raspuns al fortelor de respingere (conform principiului mentionat). Din acest motiv, in mod natural forta de franare aparuta face ca viteza de indepartare, de comprimare sa fie incetinita in timp. Aceasta prima faza se termina in mod natural in momentul in care viteza de indepartare atingea pragul minim egal cu zero, semn ca iertarea lui D-zeu s-a realizat, ACEASTA contractie, alungare a Ratiunii ascunse, subconstiente (ce se identifica cu Spiritul omului) ARE LOC dupa legea: ds=iDcos(ut)- propia marime a spiritului fata de propiul sistem de referinta, scade in timp, dar distanta fata de D-zeu creste in timp, fiind deci o alungare fata de D-zeu) ; Vs= -iDu sin (ut) - viteza de contractie creste in timp pana atinge valoarea maxima de prag (similare vitezei luminii) cand contractia este extrema; as=-iDuucos (ut)-acceleratia de contractie scade in timp; (am descris spatiul spiritual ca un spatiu ortogonal de unitate i, daca este vazuta de catre un observator din spatiul material de unitate 1, dar de unitate 1 daca este vazuta de un observator local din spatiul spiritual); Simultan in spatiul cunoasterii constiente (de unitate 1 unde este plasat observatorul) are loc o expansiune, o marire (fata de propiul sistem de referinta) sau apropierea Ratiunii constiente a omului de RATIUNEA CONSTIENTA a lui D-zeu, realizandu-se o crestere continua a conostintelor constiente a omului, dupa legea: dr= Dsin(ut)-propia marime a ratiunii externe, constiente fata de propiul sistem de referinta creste in timp, deci fiind o apropiere a ratiunii omului de Ratiunea constienta a lui D-zeu;
Vr= Ducos(ut); viteza reala scade de la valoarea maxima la valorea minima, zero;
ar= -Duu sin(ut);(este o accelerare de franare ce scade in timp, unde u=1/T este viteza unghiulara de expansiune naturala, iar t este timpul, D este distanta maxima a Universului;T este durata naturala a procesului.Acum intelegem clar faptul ca alungarea omului din Eden s-a facut intr-un proces LEGIC, dat de aparitia ratiunii constiente care a generat impulsul initial al contractiei si deci indepartarii Spiritului de la Fata lui D-zeu ( micsorarii lui pana la anihilare) in Eden, semn ca Legea lui D-zeu se identifica cu chiar D-zeu, cu MANA CREATOARE a lui D-zeu.

Idealul din aceasta faza este ca omul sa poata sa incheie cat mai repede aceasta faza naturala a expansiunii spiritului (reducerea duratei naturale, T prin aplicarea unui impuls de sens contrar primului impuls initial) pentru a putea incepe mai repede faza a doua a contractiei , deci a reapropierii Spiritului omului de D-zeu. Pentru realizarea acestui deziderat se poate actiona fie din spatiul spiritual in care numai spiritul poate fi activ (dar acum este mort din cauza pacatului-asa cum a avertizat D-zeu) fie din spatiul material unde ratiunea constienta este activa. Rezulta ca, in acest demers, singurul care poate actiona in aceasta prima faza il are Ratiunea constienta DIN SPATIUL cunoasterii constiente, care, pentru scurtarea perioadei T=1/u, aceiasi de EXPANSIUNE (in spatiul material) si CONTRACTIE (in spatiul spiritual ) mentionat anterior, trebuie sa se apropie suficient de mult de RATIUNEA CONSTIENTA a lui D-z ca sa "sa coboare adevarul de la D-zeu la pamant", din care sa decopere o CUNOSTINTA de la D-zeu care da solutia micsorarii acestei perioade T. Aceasta Cunostiinta pune in evidenta necesitatea mortii cunoasterii, Ratiunii constiente, ca o jertfa pentru pacat, prin care se aplica un impuls egal si de sens contrar impulsului care a aparut la nasterea acestei Ratiuni constiente "de cunoastere a binelui si raului". Acest eveniment este marcat de profetul Daniel, in profetia lui care compara cunoasterea, Ratiunea constienta a omului cu un "corn mic" care se apropie de Adevarul din CER si "arunca ADEVARUL la pamant" (Daniel 8:12). IN ACEST FEL se stopeaza procesul natural de Expansiune a ratiunii constiente, exterioare si incepe imediat procesul de Contractie, de miscorarea pana la anihilare a ratiunii exterioare, constiente, a Eului,comparat cu "un cazan a carei murdarie, "rugina" se poate scoate doar prin foc, prin anihilare (Ezechiel 24:11,12).avand ca o consecinta logica marirea pana la maxim a SINE-lui, a spiritului , pana la atingerea lui D-zeu.Sau cum se exprima Freud: "Wo Es war, soll Ich werden" ("Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul"), dar in sensul invers: "Unde era Eul, trebuie sa fie Sinele".
Ratiunea constienta care a inteles si a aceptat CUNOSTINTA si a difuzat CUNOSTINTA care "pune pe multi oameni dupa voia lui D-zeu" (Isaia 53: 12),(stopand astfel procesul natural de indepartare a spiritului din fiecare om de D-zeu) reducand aceasta perioada naturala T=1/u. Acceptand cunostinta "doborata din Eden" , devene astfel "robul neprihanit al lui D-zeu" care s-a apropiat mult de D-zeu "rugandu-se pentru cei vinovati", realizandu-se catarzisul (dupa termenul folosit de Freud), sau cainta., pentru ca sa incete mania lui D-zeu impotriva spiritului, fapt posibiul numai prin darea la moarte a intregului constient ca o jertfa (Idaia 53:12) pentru pacatul spiritului (poporului meu), jertfa ce introduce un impuls ce stopeaza procesul natural de moartea completa a spiritului, si sa inceapa faza a doua a cresterii si apropierii spiritului de D-zeu;.Asa cum aparitia acestui strat de cunoastere constienta a binelui si raului a reprezentat in spatiul cunoasterii o FORTA imensa, un impuls uriasi care a ucis si respins spiritul omului departe de Fata lui D-zeu, tot asa moartea aceluiasi strat de cunoastere constienta reprezinta o FORTA imensa, un impuls uriasi aplicat in sensul contrar care readuce intr-un timp foarte scurt pe om din departari la FATA lui D-zeu, care-l reinviaza. Dupa incheierea acestei faze, urmeaza
faza a doua, faza noului Legamant (Ieremia 31:34) cand omul a atins deja viteza nula in fuga lui din Eden, urmand in mod legic, natural, faza a doua a expansiunii in spatiul spiritual cand urmeaza o apropiere accelerata a spiritului de D-zeu, si contractia (tzimtzum) cunoasterii constientesi deci indepartarea acesteia de D-zeu, curatirea SFANTULUI LOCAS, ajungerea spiritului in Sfanta Sfintelor si renasterea lui din D-zeu, (RENASTEREA lui Mashiah). Indepartare de pomul interzis (si deci apropiere de D-zeu. Acest proces natural ar dura un timp enorm daca nu s-ar interveni in mod suplimentar, cu acel IMPULS uriasi mentionat anterior, aplicat chiar din prima faza a acestui proces, impuls care finalizeaza primul proces si incepe pe ce-l de-al doile, finalizandu-l intr-un timp foarte scurt.. Urgentarea acestui proces devine posibila numai prin aplicarea acestui impuls uriasi care consta in eliminarea, uciderea stratului de cunoastere (de ratiune) constienta, ce tine spiritul legat de pomul interzis, prin dezactivarea ratiunii externe,constiente deci uciderea acesteia ca jertfa de rascumparare PENTRU A ASIGURA ASTFEL deplasarea spiritului spre D-zeu in vederea reinnoirii lui. Ratiunea constienta,a devenit Robul cel neprihanit al lui D-zeu care deja a ajuns la o CUNOSTINTA (Isaia 53:11) care-l face sa inteleaga sa accepte propia moarte, sa-si dea viata ca o jertfa pentru pacat; Acum orice ganduri de cainta pentru anumite fapte rele savarsite mai intai in mintea constienta a omului, deci savarsite de minte, deci cainta mintii constiente pacatoase nu mai este necesara si nici posibila, deoarece mintea noastra primeste oricum pedeapsa maxima: MOARTEA IN PREZENTA lui D-zeu, pentru ca spiritul sa fie "rascumparat din locuinta mortilor";. Osea 13:14 "Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele! " Cainta care se facea inainte de catre ratiunea exterioara, constienta a omului, considerata vinovata de faptele rele efectuate, se facea cu scopul de a primi iertarea si viata. Acum nu se mai face aceasta cainta, ci se auto-decide direct verdictul de VINOVAT si PEDEPSIT CU PEDEAPSA MAXIMA-MOARTEA. aceasta ratiune care-si da viata , primeste pedeapsa maxima, nemaifiind necesara aceasta cainta a ratiunii; Executorul judecatoresc care va duce pana la capat aceasta "EXECUTIE" a gandirii constiente a omului a "capului" omului este SPIRITUL OMULUI renascut din D-zeu Mesiah ( Psalm 110:6), instantaneu imediat ce mintea omului accepta moartea., . Ajuns in Fata lui D-zeu, Ratiunea noastra ascunsa, subconstienta , care este chiar SPIRITUL nostru este renascut din D-zeu. Dar si gandirea, Ratiunea noastra constienta, exterioara, care este de fapt forma exterioara a Spiritului nostru, "capul" omului este , din nou ridicat la viata (Psalm 110:7), PUTAND GENERA NUMAI GANDURI BUNE, CARE VOR ACTIONA IN VIITOR IN SENSUL ORICAREI REPARATII ALE FAPTELOR SALE rele efectuate in trecut. Dupa renasterea, gandirea noastra exterioara va fi in slujba spiritului renascut, intocmai ca un animal de povara (magar de povara) Dupa reinvierea spiritului nostru (Shilo, Mesia), relatia dintre oameni si relatia om - D-zeu se va modifica in mod radical:
"... Pana va veni Shilo, si de el vor asculta popoarele. El isi leaga magarul (haina informationala sau gandul constient furat din Eden) de vita si de cel mai bun butuc de vita manzul (haina carnala, inclusiv creerul omului, din "piele"- Genesa 3:21-construita de D-zeu omului inainte de a-l izgoni in spatiul material) magaritei lui...isi spala haina (haina informationala) in vin si mantaua (haina carnala) in sangele strugurilor (must). Are ochii (haina informationala) rosii de vin si dintii (haina carnala) albi de lapte" Geneza 49:10...12)

Revenind la teoria lui Freud, putem mentiona faptul ca Freud a ramas doar la prima faza, la iertarea subconstientului sau a spiritului omului. Neajunsul acestei teorii trebuie completat cu necesitate cu faza a doua (cu mult mai importanta decat prima faza) a renasterii spiritului si mintii (CARE ESTE FORMA EXTERIOARA A SPIRITULUI), din D-zeu, respectand cu necesitate CUNOSTINTA anterior mentionata, privind necesitate mortii ratiunii externe, constiente pe durata apropierii spiritului de D-zeu, pentru a impulsiona aceasta apropiere...

Mult mai aproape de adevar, s-a apropiat Profesor Mordechai Rotenberg lansand ideia de Jewish Psychology, bazat pe Jewish sources (Midrach, Hasidism si Kabbalah) si valorificand conceptul de TZIMTZUM (contractie) lansat de Rabbi Isaac Luria.acesta propune aplicarea generalizata a principiului de TZIMTZUM (contractie) a RATIUNII omului in dialog cu RATIUNEA altei parti de dialog, facand astfel loc celeilalteo parti de dialog si asigurand astfel impacarea cu aceasta, Acest principiu trebuie deci sa se aplice si in relatia omului cu D-zeu, dar cu mentiunea strict obligatoriu ca acest principiu poate sa se aplice cu oricare alta parte dar numai in PREZENTA LUI D-zeu, pentru ca acest principiu sa nu fie abuzat de interese nesanatoase..

Revenind la procesul de TZIMEZUM (contractie) putem astazi afirma c acesta este un proces LEGIC, consecinta a faptului ca orice proces este definit CA SUMA VECTORIALA a DOUA PROCESE, fiecare din cele doua procese fiind definite .in doua spatii ortogonale intr ele (ORICE VECTOR DINTR-UN SPATIU FACE UN UNGHI DE 90 GRADE CU ARICE VECTOR DIN CELALALT SPATIU), in care SI UNGHIURILE CARE URMARESC FAZA DE EVOLUTIE A ACESTOR DOUA PROCESE SUNT DEFAZATE INTRE ELE TOT CU 90 GRADE.(DIN CARE REZULTA CA chiar si CELE DOUA aXE TEMPORALE SUNT ORTOGONALE INTRE ele).Consecinta foarte importanta a celor spuse este ca in timpul evolutiei oricarui proces, cele doua procese ce-l compun sunt permanent in cuadratura de faza. Daca unul se mareste(micsoreaza) oricat de putin sau mult , celalalt se micsoreaza (mareste) astfel incat s a se pastreze relatia de cuadratura de faza.Acest lucru face ca orice proces, particola, univers...sa pulseze, avand propia perioada de pulsatie.

Freud a incercat sa dea o ecuatie a salvarii omului aflat in mare dificultate, fara insa a introduce in aceasta Ecuatie PREZENTA lui D-zeu, cu un efect de participare hotarator, fapt ce constituie o gresala din start.

     Respectand acest PlRINCIPIU, la izgonirea omului din Eden sub actiunea unei forte de actiune imprimate de catre D-zeu aplicate ratiunii constiente active a omului, aceasta ratiune constienta activa a generat o forta de reactiune care sa se opuna indepartarii din Eden. Aceasta forta de reactiune benefica s-a inmagazinat intr-un camp de forte benefic, sub influienta caruia omul traieste astazi, care-l indeamna sa se intoarca in Eden, gandul de mai bine de mai frumos,...gandul de superlativ in general...
     Cain este primul om care a incercat sa se reintoarca in Eden, dar nu stia cum sa faca pentru "a fi bine primit" (Genesa 4:7) in Eden.Ca si oamenii care au incercat ulterior la TURNUL BABEL sa se apropie de D-zeu, din ignoranta, Cain a procedat in mod gresit acceptand langa el ratiunea constienta activa in stare de functionare, furata din Eden, asupra caruia a actionat un camp de forte actiune care s-o transporte in Eden, (fiecare forta actiune putand fi simbolizata cu o "sabie" benefica a ratiunii, orientata spre deschiderea drumului spre Eden). Dar PRINCIPIU anterior( care functioneaza ca "un heruvim ce roteste sabia" deja existenta ) a facut ca ratiunea activa sa reactioneze cu un camp de forte reactiune egal, de aceiasi natura dar de sens opus campului de forte actiune. Adica, aceiasi sabie a actiunii (gandurile bune) a fost duplicata si "rotita in sens opus" sa lupte ca o sabie reactiune (ganduri negre), impotriva acestei deplasari. Forta ratiunii este gandul; Ca o reactie la gandurile pozitive (de cinstire a lui D-zeu,de pace, bucuri, dorinta de a face bine, de a se apropia de D-zeu) ce transporta ratiune in Eden, au aparut gandurile reactiune negre indreptate in sens opus deplasarii spre Eden, ganduri groaznice (de profanare a lui D-zeu, de razboi, de frustrare, dorinta de a face rau, dorinta de ascundere de D-zeu), care i-au posomorat fata, facand presiune si "pandind la usa" actiunilor lui Cain, caruia in primul rand "ca i s-a posomorat fata".Nu a avut taria sa "stapaneasca" presiunea mare generata de aceste ganduri negre (asa cum l-a sfatuit D-zeu: Genesa 4:7) si a incercat sa se elibereze de aceste ganduri infioratoare dand curs gandurilor lui aberante, ucigand in mod aberant pe fratele sau Abel desi il iubea foarte mult.. Cain a procedat rau nu fiindca s-a deplasat sa se intalneasca cu D-zeu, ci fiindca aceasta deplasare a fost facuta in mod gresit, din necunoastere.
Abel nu a fost afectat asa rau de gresala lui, deoarece a privit lucrurile mai superficial; La el, forta
RATIUNII lui de reintoarcere in Eden era una de foarte slaba intensitate, imitand pe fratele lui mai
mare pe care-l asculta "orbeste" (Genesa 4:8). In plus, cea mai mare parte din energia acestor
forte reactive nimicitoare au fost disipate prin efectuarea unui lucru rau, de a ucide sau nimici (jertfi) un animal nevinovat consumand astfel din energiile si presiunile generate de aceste forte reactive ce se acumuleaza, pandesc "la usa" actiunilor lui Abel (Genesa 4:7). Au ramas astfel ca reactie, o forta necompensata de o foarte slaba intensitate.Dar, aplicand asupra lui Abel reciproca principiului enuntat de D-zeu "daca faci bine esti bine primit"( Genesa 4:7), si stiind ca in final lui Abel nu i s-au intamplat lucruri bune, "nu a fost bine primit" rezulta concluzia ca el nu a procedat bine (uciderea unui animal in scopuri strict necesare- de a ne salva viata de la infometare- este cu totul altceva ( Isaia...: "mancati carnea") fiind permisibil desi contine o componenta de nedreptate (Isaia: "cine ucide un bou este ca si cand ucide un om).; Deci facerea unei fapte rele exterioare (in acest caz uciderea unui animal nevinovat pe rol de jertfa) pentru atenuarea efectelor generate de fortele reactive, consumand astfel din energiile si presiunile generate de aceste forte reactive ce s-au acumuleaza "la usa" lui Abel, nu a fost solutia cea mai buna. Putem sa ne gandim ca, undeva in aceasta Galaxie, D-zeu ar fi creat niste fiinte extraterestre cu mult mai evoluate decat noi,IN RATIUNEA CARORA am fi asimilati cu niste animalele si care ar crede ca aducand jertfa un om, ei sunt mantuiti.Nu ar fi aberant?
In definitiv, daca consideram pe D-zeu ca parintele nostru care ne-a creat pe noi oamenii, acelasi D-zeu a creat si animalele, intr-un mod similar, numai ca, in plus omului i s-a mai insuflat un duh de viata spirituala din D-zeu. Sub acest aspect, putem considera animalele ca fiind fratii nostrii de creatie. Deci Abel si-a omorat un frate in fata lui D-zeu care nu suporta nedreptatea, si a fost la randul sau ucis de propiul sau frate ( CA UN EFECT AL ACELUIASI PRINCIPIU ENUNTAT ANTERIOR). El trebuia sa-si ucida propia ratiune externa, constienta (furata din Eden) pe rol de jertfa care sa compenseze fortele de reactie ce se opuneau deplasarii spiritului si a ratiunii, stiind ca D-zeu va renaste la intalnirea cu EL, o noua ratiune si un nou spirit. Procedand asa, exista si avantajul imens ca fortele de reactiune nu mai au nici un efect asupra mintii care este acum inactiva pe durata inaintarii omului spre D-zeu, cand actioneaza aceste forte, si deci neputand-o influenta in vreun fel negativ..
     Omul a inventat din experienta de fiecare zi de-a lungul istoriei mai multe metode incorecte (injuraturi, fapte rele, posomorarea fetei, mania, uciderile...) pentru a consuma energia fortelor de reactiune ce s-au acumulat in campul propiilor forte si fac presune "la usa" actiunilor lui. Un psiholog sfatuia pe pacientii lui ca, atunci cand devine insuportabila presiunea acumulata la "usa" ratiunii pacientului, indemnandu-l la fapte rele-irationale, sa sparga cate o farfurie noua, dintr-un set de
farfurii special cumparat. Metoda aceasta este costisitoare si ineficienta, in comparatie cu apropierea
imediata a pacientului de D-zeu, dar cu respectarea si aplicarea principiului mentionat,
     La despartirea omului de D-zeu sub actiunea fortelor de actiune, atat ratiunea renascuta cat si
spiritul renascut sunt active, generand forte de reactiune benefice de aceasta data, care se opun
fortelor (de actiune) ce actioneaza pentru despartirea lui de D-zeu. Deci, aceste forte de reactiune se impotrivesc despartirii de D-zeu,inmagazinandu-se in campul de forte de reactiune ce devine un camp potential de mare energie ce actioneaza in sensul trimiterii omului inapoi, la D-zeu,atunci cand fortele de actiune de respingere au devenit mai mici decat cele conservate in campul de reactiune. Asa se explica dorinta omului de mai frumos, mai mare, mai mult...dorinta omului de absolut, de perfectiune. Ori de cate ori omul depune eforturi mari pentru realizarea acestor dorinte, fara sa-si dea seama el depune eforturi pentru apropierea de D-zeu. Daca el ignora principiul mentionat, atunci la "usa" lui, in campul fortelor lui se vor acumula energii imense care vor face presiune continua, distrugand confortul lui interior. Incalcarea acestui principiu religios atunci cand omul se apropie de D-zeu, atrage dupa sine consecinte tragice din cauza aparitiei fortelor de reactiune in mintea omului care functioneaza ca niste
"sabii rotitoare" (Fac.3:24), ce actioneaza fara mila prin incurcarea si intunecarea acelei ratiuni care
a indraznit sa profaneze centrul Gradinii Eden si deci PREZENTA lui D-zeu. Uciderea lui Abel, si
evenimentele de la Turnul Babel sunt consecinte sugestive la incalcarea din ignoranta a cestui principiu.
(Nu este cazul celor care sunt superficiali in demersul lor, demers care nu are nici un fel de efect.)
     Astazi, de TISHA BE AV 2012, putem afirma ca, dupa mai multe cicluri, in care SPIRITUL si
RATIUNEA omului vor fi renascute din D-zeu, si aceasta CUNOSTINTA va avea o forma din ce in ce
mai rafinata, avand functia ca si a unui TEMPLU, sa ghideze spiritul omului spre SFANTA SFINTELOR
la intalnirea cu D-zeu, punand "multi oameni dupa voia lui D-zeu" (Isaia 53:10), avand deci valoarea
celui de AL TREILEA TEMPLU cu care se identifica, construit in constiinta fiecarui om. Atunci va intra
in functiune un nou LEGAMANT dintre om si D-zeu, similar si dupa modelul LEGAMANTULUI avramic, acesta fiind numai un simbol al noului LEGAMANT anuntat de profetul Ieremia 31:34;.Chiar si
oamenii care deserveau templul aveau numai valoare de simbol (Zaharia 3:8); Intarirea prin circumcizie (Geneza 17:7,13) a LEGAMANTULUI avramic, adica prin uciderea de catre fiecare om a unei bucati de piele exterioara ce acopera la exterior propiul sau organ, devine in noul LEGAMANT intarirea acestuia prin uciderea de catre SPIRITUL fiecarui om a suprafetei lui exterioare, constiente, ce acopera la exterior spiritul si care se identifica cu sufletul omului ce acopera ca o haina sau ca o incaltaminte spiritul, (incaltaminte ce trebuie "aruncata in foc" Isaia 9:5; Exod 3:5). Spunem ca SPIRITUL si-a dat la moarte sufletul (Isaia 53:10; 1Regi 19:4). Dar pentru asta, trebuie ca acest suflet trebuie sa accepte sa moara, "sa se dea pe sine la moarte" (Isaia 52:12); Numai procedand in acest fel se naste un nou SPIRIT , intocmai ca un nou copil "ce ni s-a dat" (Idaia 10:6) sau un nou "vlastar din radacinile lui Isai" si un nou SUFLET constient, intocmai ca o "odrasla din tulpina lui Isai" (Isaia 11:1,2), cei doi, identificandu-se cu "cei doi unsi" ce vor sustine functionarea celui de-AL TREILEA TEMPLU, cladit in constiinta fiecarui om (Zah.4:14)